Enigma Otiliei-Conditia femeii

Romanul “Enigma Otiliei“ , apare in 1938 la sfarsitul perioadei interbelice . Scrierea prezinta , in maniera realista viata burgheziei Bucurestene de la inceputul secolului al 20-lea , accentuand problematica mostenirii si pe cea a paternitatii . Romanul este o specie a genului epic , de mare intindere , cu personaje numereoase, cu actiune cumplexa, desfasurata pe mai multe planuri narrative , cu un conflict puternic .
“Enigma Otiliei “ este un roman realist obiectiv . Trasataurile care incadreaza scrierea , printre creatiile realiste , sunt : prezentarea veridica a evenimentelor, utilizarea persoanei a 3a , obiectivitatea ( narator omniscient , omniprezent , impresonal ) , infatisarea individului ca produs al societati din care face parte descrierea minutioasa , preferinta pentru personaje tipice.
Tema Romanului este , in spiritul realismului , imaginea societatii romanesti , de la inceputul secolului al 20 lea , actiunea desfasurandu-se pe 2 planuri : lupta pentru mostenirea lui Mos Costache si maturizarea lui Felix Sima , acest ultim plan conferind operei caracter de bildungsroman . Evenimentele sunt relatate cronologic , urmarind desfasurarea actiunii pe parcursul , catorva ani iar perspectiva narativa narativa a romanului doric in care se inscrie Enigma Otiliei , presupunand un narator omniscient , omniprezent , obiectiv , impresonal , neimplicat care utilizeaza persoana a 3a si un stil neutru , urmarind realatia cauza efect specifica realismului balzacian .
Titlul initial al romanului a fost “ parintii Otiliei “ , ilustrand motivul paternitatii ( de factura Balzaciana ) . El a fost ulterior schimbat , enuntand o trasatura importanta , de caracter a eroinei . Otilia este “enigmatica“ iar taina sufletului ei este interpretata in mod diferit de fiecare dintre personaje , cea ce confera romanului o nota de modernitate ( realativizarea imaginii ) .
Tipologia personajelor este construita artistic de Calinescu , prin aceea ca fiecare erou al romanului este dominat de o trasatura de caracter puternica , definindu-l in esenta sa morala . Costache Giurgiuveanu este tipul avarului , Stanica Ratiu este tipul artivistului , al parvenitului , Aglae este “ baba absoulta“ , Titi tipul retardatului , Felix este definit de autor ca “martor si actor“ , iar Otilia , femeia enigmatica . Tehnica detaliului este o modalitate epica a romancieruli prin care acesta incadreaza cu precizie actiunea in timp si spatiu ( “Intr-o seara de la inceputul lui Iulie 1909 cu putin inainte de orele 10 … in strada Antim , venind dinspre strada Sfintii Apstoli ) , descrierea casei lui Costache Giurgiuveanu creeaza atomsfera in care se vor derula destinele personajelor dar are si implicatii caracterologice , pentru propietar . Conturarea personajelor se bazeaza , deasemnea pe folosirea detaliului atat prin descriera fizionomiei acestora cat si pentru descrierea coafurei , a imbracamintei , a gesturilor , a timbrului vocii , construind personajul in totalitate , fizic moral si in miscare : “era un om cam de vreo 50 de ani , oarecum voluminos , totusi evitand impresia de exces , carnos la fata si rumen ca un negustor , insa elegant prin finetea pielii si taietura englezeaca a mustatii carunte “ . ( Descrierea lui Pascalopol prin ochii lui Felix ) .
Creatia epica este ampla fiind alcatuita din 20 de capitole care pot fi structurate pe mai multe planuri narative .
In debutul romanului , naratorul fixeaza actiunea in timp si spatiu , si prezinta noul mediu asa cum il percepe Felix ; expozitiunea este astfel tipic balzaciana : “ intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909 , cu putin inainte de orele 10 , un tanar de vreo 18 ani , immbracat in uniforma de licean intra in strada Antim “ . De la cadrul general se trece la particular , naratorul oferind detalii semnficative despre exteriorul casei lui Costache Giurgiuvaenu , o cladire veche , in paragina , impodobita cu imitaitii ieftine . Aceasta prezentare sugereaza cateva din trasaturile importante ale propietarului .
Propietarul imobilului din strada Antim este “ un omulet subtire si putin incovoiat “ ; portretul sau fizic este conturat prin detalii semnificative : buzele “ intoarse inafara “ si galbene de prea mult fumat , acoperind nbumai 2 diniti vizibili ca niste aschii de os “ .
Conflictul exterior este declansat de mostenirea care se cuvine Otiliei , dar care este vanta de clanul Tulea , condus de autoritara sora a lui Costache si de avocatul Stanica Ratiu .
Personajele implicate in acest conflict nu au o conceptie morala a vietii , instinctualitatea lor dovedind preocuparea scriitorului realist pentru observarea umanitatii , sub latura morala . Conflictul interior aparatine lui Felix si se relationeaza cu meandrele sentimenului erotic . Epilogul informeaza cititorul asupra carierei si casatoriei lui Felix , succesului si noului mariaj a lui Stanica si asupra evolutiei Otiliei care , eliberata de mosier se casatoreste cu un conte sau asa ceva .
Giurgiuvanu intruchipeaza chipul avarului , care pe langa mania incurabila de a inmultii si pastra banii sau propietatiile este umanizat de sentimente paterne pentru Otilia , a carei infiere o amana tot din zgarciene. Desi clanul Tulea astepta cu o infrigurare sadica moartea lui pentru a-si insusii mostenirea , Stanica se dovedeste mai abil decat ei , reusind sa fure banii batranului , fapt care-i cauzaeaza acestuia moartea .
Cel de-al doilea plan al romanului urmareste procesul de formare al tanarului Felix Sima , ramas orfan si dat in grija tutorelui sau . El doreste sa devina medic si urmreaza cursurile universitare . Se indragosteste de Otilia Marculescu , rivalizand cu Leonida Pascalopol ( conflict erotic ) . Otlia il alege pe acesta din urma , redandu-i tanarului libertatea de a se ocupa exculusiv de cariera .
Finalul , simetric cu incpitul il infatiseaza pe acealsi personaj revenind pe stranda Antim , dupa mai multi ani , deoarece deznodamantul este urmat de un epilog , in care sunt rezolvate destinele unora dintre personaje . Simetria se pastreaza si la nivelul descrierilor , pentru ca finalul reia imaginea casei lui Costache Giurgiuveanu prezenta-ta detaliat in expozitiune . In roman , realatiile ce se stabilesc intre eroi au rolul de a-i defini si dea a-i portretiza indirect . Modalitatiile de caracterizare sunt cele specifice romanului realist : legatura cu mediul , portretul direct , detaliat ce incadreaza de la inceput personajul in tipolgie si in mijloacele caracterizarii indirecte care completeaza imaginea initiala.

Otilia Marculescu este personajul eponim al romanului si reprezinta misterul feminitatii adolescentine . Ea este fiica adoptiva a lui Costache dar are un statu incert din cauza avaritiei acestuia si a respingerii de catre clanul Tulea , pentru care este o rivala la mostenire. Personalitate in formare copil, si femeie , cu un comportament derutant , Otilia intruchipeaza un ideal de feminitate atat pentru tanarul Felix , care viseaza sa o ia de sotie , sau pentru maturul Pascalopol , cat si pentru autor , dupa cum acesta marturiseste . Studenta la conservator , inzestarata cu un temperament de artista , Otilia studeaza cu placere pianul , cisteste carti si reviste frantuzesti si este indiferenta in ceea ce priveste averea lui Mos Costache . Fata ii va purta de grija lui Felix , inca din seara sosiri tanarului in casa lui Mos Costache . Neavand unde sa il gazduiasca , Otilia ii va oferii cu generozitate tanarului camera ei , prilej pentru Felix de a descoperii in amestecul de dantele , partituri , romane romanesti , cutii de pudra si parfumuri , o parte din personalitatea volubila si exuberanta a Otiliei . Personajul eponim al romanului , enigmatica Otilia , este caracterizata atat prin modalitati de caracterizare specifice romanului realist , cat si prin tehnici moderne precum comportamentismul si pluriperspectivismul , care ii intretin aura de mister , relativeaza imaginea si limiteaza omniscienta . Interiorul dezvaluie precoparile artistice , naturaletia , cochetaria ( partial Otilia se incadreaza in tipologia cochetei ), curiozitatea , atractia spre nou , nelinistea , nerabdarea specifica tineretii . Portretul fizic surprinde varsta , frumusetea , elengata , delicatetea , trasaturi ce o opun Auricai , dar si fragilitatea , vulnerabilitatea ei . Intaiul portret fizic al Otiliei este realizat din perspectiva lui Felix prin caracterizarea directa . Prin autocarcaterizare , personajul isi dezvaluie propia personalitate : sunt foarte capricioasa , vreau sa fiu libera ! .
Este dificil de fixat o anumita trasatura a Otiliei personaj ce reprezinta misterul feminitati . Ilustrative in acest sens devin nenumaratele secvenete din roman in care Otilia apare alaturi de Felix . Una dintre aceste secvente este aceea din capitolul VIII , in care Felix ii marturiseste Otiliei ca o iubeste prin intermediul unei scrisori .Fata nu reactioneaza in nici un fel , la declaratia de dragoste a lui Felix si intr-un gest de exaltare nebuneasca tanarul fuge de acasa . Otilia il cauta peste tot cu trasura , iar cand in sfarsit il gaseste in parc asezat pe o banca , incarcata de zapada , comportamentul ei este la fel de neclar si de misterios ca intotdeauna , lasand in sufletul lui Felix dezamagire si nedumerire .Trasaturile Otilie se desprind din caracterizarea indirecta conturata cu ajutorul faptelor , limbajului sau al relatiilor cu alte personaje . Pana in capitolul al XVI-lea , Otilia este prezentata exclusiv prin comportamentism ( fapte , gesturi , replici ) , fara ca naratorul omniscient sa sustina , prin perspectiva sa unica , una sau alta dintre laturile personalitatii personajului .Relativizarea imaginii prin reflecatrea in mai multe oglinzii alcatuieste un portret complex si contradictoriu : fe-fetita , cuminte si iubitoare pentru Mos Costache , fata exuberanta , admirabila , superioara pentru Felix , femeia capricioasa cu un temperament de artista , pentru Pascalopol , o dezmatata , o stricata , pentru Aglae , o fata destepta , cu spirit practic , pentru Stanica , o rivala in casatorie pentru Aurica , cea mai eleganta conservatorista si mai mandra , pentru colegii lui Felix care invidiaza familiaritatea tanarului cu Otilia . Insa cel care intuieste adevarata dimenisune a personalitatii Otiliei este Weissmann , prienteul lui Felix care la un momentdat intr-o discutie cu tanarul Sima afirma orice femeie care iubeste un barbat fuge de el ca sa ramana in amintirea lui ca o aparitie luminoasa .
In opinia mea Otilia reprezinta una dintre ipostazele feminintatii infatisate in roman : Femeiie fascinaanta , enigmatica , un simbol al eternului feminin . Prin constructia acestuia ca personaj , autorul ilustreaza conditia femeii in contextul social plasmuit in conditie realista . Autorul transmite astefl prin replica personajului feminin propia conceptie despre conditia femeii in contextul societatii Bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea .
Otilia considera ca : rostul femeii este sa placa inafara de asta , nu poate fi fericire si ca pentru o femeie : singura forma de inteligenta mai mult de instinct e sa nu piarda cei cativa ani de existenta , vreo 10 ani cel mult . Amestecul de cochetarie si profunzime din personalitatea ei poate surprinde , cu toate ca aceasta , reprezinta insasi esenta feminitatii .
Otilia , care nu poarta prea mult timp doliu dupa Mos Costache pentru ca negrul o invineste la fata si care , in vreme ce Felix ii vorbeste despre idealurile lui , se gandeste ca n-a sters prafu de pe pian , este aceeasi Otilia care isi da seama de nepotrivirea dintre ea si Felix alegand in final sa sacrifice iubirea lor adolescentina pentru viitorul stralucit a lui Felix .
In epilog , cativa ani mai tarziu de la aceste intamplari , Felix se intalneste intamplator in tren cu Pascalopol care ii dezvalui faptul ca i-a redat cu generozitate libertatea de a-si trai tineretea iar Otilia a devenit sotia unui conte exotic , undeva in argentina : a fost o fata delicioasa dar ciudata . Pentru mine e o enigma. Felix observa in fotografia pe care i-o arata mosierul , o femeie frumoasa , dar in care nu o mai recunoaste pe tanara exuberanta de odinioara , fiindca un aer de platitudine feminina stingea totul ceea ce ar confrma , replica fetei de la inceputul romanului : Noi nu traim decat patru-cinci ani.
Personajul Otilia se situeaza pe o pozitie oarecum atipica din punct de vedere social in o epoca in care statul femeii era inca sub semnul conventiilor traditionale . Dincolo de privirile unilaterale pe care diferite personaje din roman le au asupra Otiliei , personajul intruchipeaza imaginea eternului feminin prin amestecul de spontaneietate , naturalete , eleganta , cochetarie , si profunzime din personalitatea ei , cu un comportament contradicotoriu , enigmatic pentru barbatii pe care o iubesc . De aceea consider ca ii se potriveste si Otiliei caracterizarea pe care personajul Fred Vasilescu , din romanul Patul Procust , i-o face doamnei T. , o alta intruchipare , a idealului feminin din literatura noastra interbelica : nu e niciodata la fel capriciul ciocarliei in zbor .


Gherasim Carina