Otilia Marculescu

Personajul central feminin al operei „Enigma Otiliei” este ,dupa cum observam si din titlu,Otilia Marculescu, eroina romanului.Opera de factura balzaciana cu trasaturi ale romantismului evidentiaza prin constructie personaje analizate din punct de vedere psihanalitic indeaproape.Tehnica detaliului este intalnita atat in ceea ce priveste personajele cat si in descrierea atmosferei,a locurilor,arhitecturii constructiilor.
Astfel,Otilia Marculescu,o tanara frumoasa de 18 ani creste fara mama,alaturi de Costache Giurgiuveanu care o creste ca pe fiica sa,insa zgarcenia il impedica pe acesta sa ii ofere un statut social si civil exact,el fiind singurul care o poate lua in custodie pe Otilia.
Caracterizarea personajului feminin central este realizata direct,din prisma celorlalte personaje,al autorului,prin autocaracterizare si indirect,prin comportament,trasaturi ale firii,personalitate,modul de a reactiona.Astfel in ochii lui Felix,Otilia este o tanara frumoasa,inteligenta,privind-o chiar si ca pe o iubita,o persoana dornica de protectie si afectiune.Frumoasa,delicata si inocenta,cu trupul subtire si tenul masliniu.Clanul Tulea,Aglae si fiica sa,o considera pe tanara ''dezmatata'',acestea privind superficial nonconformismul Otiliei si catalogandu-l drept o lipsa acuta de principii.
Privita din punct de vedere indirect,observam o atitudine confuza,un comportament deopotriva derutant,care ne poate duce cu gandul la un grad redus,insa existent de instabilitate psihica,Faptul ca tanara oscileaza intre cei doi,pe de-o parte Felix si pe de alta parte Pascalopol,ne ofera o sugestie a faptului ca Otilia isi doreste ca orice femeie,sa beneficieze de niste nevoie primare,de a fi protejata,iubita,complimentata,de a simti acea stare de securitate pe care,doar prezenta unui personaj masculin definitoriu,in viata ei,l-ar putea oferi.In unele momente aceasta dovedeste un spirit lucid si responsabil al unei femei hotarate si stapana pe sine,alteori visarea si trecerea de la o stare la alta o fac sa para nesigura,pierduta chiar,potretul femeii supuse,care actioneaza in bataia vantului,a femei persecutate si careia i s-a privat dreptul,timp de secole,la cuvant,la independenta,la inaltare spirituala.Ideea femeii supuse,(cu care se confrunta delicatele reprezentante ale frumusetii si incentei,dau o nota de sclavie in ochii tuturor,privind din prisma lipsei de independenta financiara,lipsei unui statut civil),o putem observa si in viata Otiliei care din cauza avarului Giurgiuveanu nu poate sa fie o fiinta cu un titlu definit.Imaginea ei este un amestec de atitudine si inocenta,maturitate si puerilitate.
Otilia ilustreaza privind din prisma idealului feminin,acea tipologie a femeii copil,care danseaza prin iarba,sta in bratele lui Pascalopol,insa cand Felix nu intelege ceea ce ea simte si ii cere explicatii,aceasta devine deodata serioasa,lucida aducand argumente clare pentru a-si sustine ''declaratia''.Dornica de atentie si afectiune,Otilia incearca sa impace doua lumi diferite,pe de-o parte lumea sa creata cu Pascalopol,pe de alta parte universul ei cu Felix.In momentul in care Giurgiveanu moare,se cere din partea ei atitudinea unei femei sincere si responsabile,pentru ca hotararea se apropie cu pasi repezi.Astfel,pentru a alege dintre cei doi barbati din viata ei,Otilia pune in balanta aspectele negative si cele pozitive in raport cu necesitatile ei,comportandu-se ca o leoaica care isi salveaza puii,ea salvandu-si de fapt existenta si statutul.Astfel in urma unei rationari indelungate,ea hotaraste sa il aleaga pe Pascalopol,considerandu-se mai protejata de acesta fiind insa constienta ca el nu ii poate oferi afectiunea de care are nevoie.Nesiguranta o face sa se simta un obstacol in viata lui Felix,in calea descoperirilor sale in domeniul medicinei,astfel ca renunta la fericire dovedind o atitudine a omului slab.
O trasatura a feminitatii Otiliei este ilustrata de imaginea camerei acesteia,oferita de autor intr-o maniera specific balzaciana.Descrierea dezordinii tinereasti a lucrurilor aruncate peste tot (rochii, palarii, pantofi, jurnale de moda frantuzesti, carti, note muzicale, papusi) trimit catre exuberanta juvenila,aratand feminitatea la nivel pueril a eroinei.Prin prisma multiplelor personaje,Otilia apare in imagini contradictorii,batranul Costache Giurgiuveanu iubind-o „ca pe fetita mea” ,acea fiinta plina de delicatete si fragilitate,inocenta care ii dadea acestuia un iz de veselie,de tinerete,prin simpla prezenta.Felix o iubeste si o considera inteligenta si culta,insa vede in comportamentul ei o confuzie aparte care este dincolo de limitele acestuia de a intelege si percepe.Otilia Marculescu se autocaracterizeaza la randul ei,marturisind ca este o fiinta capricioasa care sufera cand e contrariata.Insa imaginea de femeie libera constutie viziunea ei despre tipologia feminitatii care se reliefeaza intr-o ''dama'' independenta,libera,feminitate contopita cu un fel de putere.Personalitatea sa si intelegerea de care da dovada in relatiile cu ceilalti o face matura,in special in ceea ce priveste relatia ei cu Felix alaturi de care a trait prima experienta erotica,episod ce contureaza in mod vizibil caracterul,comportamentul,definind totodata o fetita care incet devine femeie.Astfel ca ea ii explica cu ardoare tanarului ceea ce simte pentru el si mai ales faptul ca il iubeste ''in atatea feluri''.
Drama traita de Otilia din punct de vedere social si familial o face sa vada dincolo de orizonturile unei copile,ea constientizand acest lucru ii marturiseste lui Felix ''o femeie traieste doar cativa ani''.Aceasta marturisire face transparenta dorinta ei arzatoare de a fi ocrotita,de a trai intr-un mediu familial prielnic,echilibrat si mai ales armonios.Tanara e constienta ca are nevoie si de o situatie materiala stabila astfel ca alegerea ei este influentata si de acest aspect,hotararea finala fiind Pascalopol,care o poate intretine si ii poate satisface nevoile de femeie a burgheziei vremii.
In ultima parte a romanului ne este prezentata o imagine complet diferita a Otiliei,in momentul in care Felix intalnindu-se intamplator cu Pascalopol,acesta din urma,ii arata o fotografie cu o doamna distinsa alaturi de un barbat ''bine''.Felix o recunoaste tarziu pe Otilia,transformata intr-o doamna cu linii fine,extrem de feminina si cu aceeasi delicatete caracteristica si o frumustete inconfundabila,insa lipsita de acea sclipire de copil,de acea inocenta.Otilia Marculescu este asadar tipologia eroinei,a femeii misterioase,a unui ideal feminin plin de taine,un ameste armonios de esente de puerilitate si maturitate,senzualitate picanta si sensibilitate.

Dostal Andra