Vitoria Lipan

Roman scris de Mihail Sadoveanu , “Baltagul” apare in anul 1930 la Editura Cartea Romaneasca , Bucuresti.In legatura cu geneza operei , care , pentru unii critici reprezinta mai degraba o nuvela de mai mare amploare decat un roman.
Subiectul romanului este de o remarcabila simplitate,amintindu-l pe cel al baladei populare “Miorita” a carei influenta este evidenta si unanim recunoscuta , de altfel , dar si exagerata de unii autori. In “Baltagul” , opera epica prin excelenta , moartea lui Nechifor Lipan constituie abia inceputul , punctul de plecare al desfasurarii epice.
Vitoria ,sotia lui Nechifor , pleaca in cautarea acestuia , numai ca , fata de deznadejdea si neputinta celei dintai , Vitoria dovedeste o energie si o perseverenta mai putin obisnuita pentru o femeie.Criticii literari au vazut pe drept in Vitoria o “eroina tragica”, are “un caracter crustalizat'' care are dominanta statornicia, consecventa , este un “Ulise carpatic” , au alaturat-o Antigonei sau Ancai din “Napasta”. George Calinescu a definit-o drept un “Hamlet feminin” care banuieste cu metoda,cerceteaza cu disimulatie , pune la cale reprezentatiuni tradatoare si cand dovada s-a facut da drumul “razbunarii” . Din unghiul de vedere al speciei care I se incadreaza , unii au vazut in “Baltagul” un roman politist ,altii socotesc ca e , in acelasi tim “epopee” si “roman” , sau un roman cu caracter “mitic-baladesc” , cu “un accent de mare balada romantata” si de “mister cosmic”. Vitoria inmagazineaza experienta milenara a unei lumi de pastori, descifreaza pshiologia oamenilor, in conceptia sa despre lume traditiile au un rol hatarator, citeste semnele timpului. Are o serie de virtuti: frumusete, demnitate, inalt caracter, statornicie morala, inteligenta, perseverenta, este apriga, indarjita; poseda si atributele eroului homeric. Portretul Vitoriei Lipan la inceput este static, obrazul ei ''parca era un portret neclintit'', construit din linii care sunt directionate din exterior spre interior: ''Ochii ei caprui in care parca rasfrangea lumina castanie a parului, erau dusi departe''. Personajul trece printr-un proces de interiorizare, incearca sa devina fiinta launtrica: '' acei ochii aprigi si inca tineri cautau zari necunoscute''. Meditatia reclama izolarea: '' in singuratatea ei, femeia incearca sa patrunda pana la el. Nu putea sa-i vada chipul''. Se pune deci accentul pe adancimea vietii afective: ''se desfacuse incet-incet de lucruri si intrase oarecum in sine'', dar aceasta interiorizare este ceruta si de un anumit ritual.
Vitoria nu se opune demersurilor pe care autoritatile le fac pentru decoperirea ucogasilor sotului ei, dar neincrezatoare , isi continua propriile cautari . Asteapta cu rabdare venirea autoritatilor la locul unde s-a petrecut crima , dar, paralel,indeplineste toate indatoririle crestinesti si toate riturile preliminare inmormantarii.Iar atunci cand nevoile impun accepta chiar sa vorbeasca “prin sarma” cu prefectul de la Piatra Neamt, dar se caieste apoi pentru ca faptuise un astfel de “pacat”.Atitudinea scriitorului fata de schimbarea lumii se exprima discret.Razbate astfel la tot pasul “respectul“sau pentru datina, pentru normele traditionale de conduita si pentru comportamentul ritualizat, adica tot atatea aspecte de viata patriarhala in curs de disparitie si inlocuire cu forme noi ,care “strica” randuielile mostenite.
Vitoria Lipan intrupeaza in gradul cel mai inalt aceste valori ale traditiei.Sotia indurerata cue-si cauta cu atata devotament sotul disparut , nu numai ca nu ignora evenimentele rituale din viata satelor prin care trece , ci participa ea insasi la ele, comportandu-se potrivit cerintelor impuse de traditie :inchina un pahar si ofera daruri mamei si noului – nascut, primeste plosca si aratand ”vesela fata”, face “frumoasa urare miresei”. Pe langa functia lui caracterologica , episodul acesta indeplineste in structura romanului si o importanta functie stilistica , el contribuind la crearea unui anumit echilibru intr-un moment de mare tensiune dramatica. Ca si jocurile de priveghi , in fata mortii se afirma puterile vietii , triumful acesteia.
Principala preocupare a Vitoriei , dupa descoperirea osemintelor lui Nechifor Lipan , este de a le ingropa intr-un “loc sfant” si de a indeplini toate randuielile datinii pentru ca mortul sa-si gaseasca odishna in veci si sa nu tulbure linistea familiei si a colectivitatii din care s-a desprins. Descrierea ritualului de inmormantare respecta intru totul adevarul folcloric propriu nordului Moldovei si Bucovinei.Dincolo de frumuserea descrierii , episodul acesta vine sa sublinieze amintita trasatura a personajului principal al romanului si implicit atitudinea scriitorului fata de valorile umane pe care le reprezinta . In plus asa cum a aratat Ciopraga , episodul constituie un argument pentru autohtonismul inspiratiei scriitorului. Fascinatia tiparelor originale, Constanti Ciopraga aminteste ca aceasta munteanca inmagazineaza experienta milenara a unei lumi de pastori, ea descifreaza psihologia oamenilor, citeste semnele timpului, in conceptia ei despre lume, traditiile au un rol hotarator. Eroina se individualizeaza printr-o serie de virtuti: frumusete, demnitate, inalt caracter, statornicie morala, inteligenta, perseverenta, fiind apriga, indarjita..Similitudinele pe care le gaseste Al. Paleologu intre “Baltagul” si “povestea lui Isis in cautarea trupului dezmembrat al lui Osiris” din mitologia egipteana trebuie considerate , cum bine arata acelasi autor , prin prisma a cereal cue Lucian Blaga denumea “mentalitate creatoare de mituri”. In tesatura romanului sunt doua structuri. Una este simbolica, mitica, cealalta este epica, realista. Intre cele doua structuri exista interferente. Nechifor Lipan circula dintr-o structura in alta, lucru care il face vulnerabil. Aceasta ambiguitate insa nu dauneaza Vitoriei. In scena descoperirii ramasitelor pamantesti ale lui Nechifor Lipan, Vitoria este suparata deoarece isi da seama ca intre acele doua lumi nu exista o comunicare: slujbasii nu au participat la durerea ei. Vitoria Lipan este animata de sentimentul datoriei si al justitiei. Mobilul ei este descoperirea adevarului. Ceremonialul inmormantarii reprezinta pilonului principal, Nechifor Lipan, in locul care i se cuvinea, intr-un sistem existential de unde lipsea nemotivat.
Valorificarea unui mit fundamental , de larga circulatie constituie una din premisele capodoperei pe care o reprezinta “Baltagul” si ale intrarii ei in fluxul culturii universale. Cu privire la fondul autohton al romanului , se impunea precizarea ca , apreciat din acest unghi , el inseamna mai mult decat un roman de inspiratie folclorica , oricat de pregnanta si de creatoare ar fi aceasta.

Pentru ca dincolo de riturile si ceremoniile , de temele si motivede, de elementele mitice si stilistice de sorginte folclorica , si care isi au locul si functiile lor bine chibzuite in structura operei , sta duhul popular romanesc, in ceea cue avea el specific intr-o anume zona geografica si intr-o epoca istorica concreta. In actiunea sa Vitoria Lipan dovedeste spirit justitiar, inteligenta, luciditate, forta de stapanire si devotament in implinirea traditiei. Caracterizarea pe care i-o face naratorul este sugestiva. Se manifesta aici un caz particular al caracterizarii indirecte: procedeul ''mastilor''. Vitoria Lipan poseda in atributele eroului homeric. In cazul acestui tip uman, miscarea sufleteasca urmareste ritmul naturii, se conformeaza unor forte ce o transced. Universul sadovenian este supus ritmicitatii cosmice. Vitoria Lipan se calauzeste dupa semne existente in natura si pe chipurile oamenilor, mentalitatea sa este arhaica in actiunile pe care le intreprinde, cautarea si descifrarea sunt subordonate unui scop justitiar, pentru ca a fost calcata legea nescrisa a colectivitatii. In descoperirea adevarului dovedeste, inteligenta, tenacitate, luciditate forta de stapanire si devotament in implinirea traditiei.


Ciurte Melania