miercuri, 28 aprilie 2010

Matilda-Personaj feminin


Matilda-personaj feminin

Personajul, eroul care este implicat in actiunea operei literare, devine un fundament alaturi de celelale concepte precum: subiectul, timpul, spatiul si tehnica naratoriala.
Modalitatile clasice de constructie sunt prin caracterizare directa (portretizarea facuta de narrator sau de alte personaje ori autocaracterizare) sau prin caracterizare indirecta (prin fapte, prin mediul social in care actioneaza, prin limbaj etc.)
Unul dintre cele mai complexe romane postbelice prin incercarea lui temerara de a propane o viziune originala asupra lumii este, fara indoiala, romanul lui Marin Preda “Cel mai iubit dintre pamanteni.”
Publicat in 1980, intr-o perioada istorica afectata de indoctrinarea politica a comunismului, romanul este considerat de criticul Eugen Simion un “roman total”. Aceasta tipologie este sustinuta de interfata componentelor constitutive: roman de dragoste, roman de moravuri, roman existential, roman politic, roman social, roman intelectual, compositional, romanul alcatuind o trilogie.
Din acest punct de vedere exista mai curand o paleta tematica sin u doar o tema unica. Firul Ariadnei poate fi socotit mitul biblic al iubirii, devenit sintagma din final: “Daca dragoste nu e, nimic nu e”, caci cea mai solida componenta epica este cea erotica. Ea insumeaza celelalte teme printr-o armonizare ideatica si compozitionala.
Cel mai iubit dintre pamanteni este un roman idealist modern, in care, ca personaj feminin, Matilda are rolul cel mai clar delimitat in constructia operei.
Matilda reprezinta a treia experienta erotica din viata lui Petrini. Ajuns profesor de logica, se imprieteneste cu Petrica Nicolau, profesor de limba si literatura romana. Astefel o cunoaste pe sotia acestuia, Matilda. Impactul e naucitor, ca o atractie explosiva la prima vedere: “Nu ma putui stapani sa nu intorc capul dupa o silueta, une passante, cu splendide picioare in cizme de iarna…”. Femeie dominatoare, isi detesta sotul pentru slabiciunile si visele idealiste. Se simte atrasa de potentialul lui Victor Petrini care, la randu-i fascinat de misterul si senzualitatea emanata de femeie, isi tradeaza prietenul si provoaca divortul celor doi. “Cum dracu au noroc unii si dau peste astfel de femei fascinante…?”, se intreba Petrini, caracterizand-o direct.
Inceputul casniciei demareaza sub semnul unor prefaceri si tulburari de ierarhie sociala. Petrini intrase intre timp la universitate ca asistent. Era un moment de epurare a intelectualitatii in perioada anilor ’50-’60, obsedantul deceniu, cum este numit, cand profesorii universitari ca Lucian Blaga erau inlaturati de la catedra, studentii erau exmatriculati din cauza originii iar un oarecare “caloriferist”, activist de partid, conducea facultatea. Petrini vrea sa ia apararea filosofului Blaga, dar Matilda, fire pragmatica, il sfatuieste sa stea in expectativa.
Analizandu-si sentimentele fata de Matilda, pentru Petrini nu este clar de ce a inceput aventura existentiala. A fost mai curand un magnetism animalic intre hormoni si feromoni, pe care-l traia Matilda si in momentele de intimitate, strigand “ca si cand ar fi fost violata…”. Este constient ca femeia nu-l iubeste, iar propria voce interioara ridica probleme la introspectie: “O iubeam pe Matilda? Bineinteles ca nu, mi-era straina, dar altcineva din mine, un alt eu insumi imi soptea tot timpul ca da. ”.
Este o contradictie ca o atractie a contrariilor pe care Matilda o revarsa asupra barbatilor din jurul ei, constienta de farmecul poruncit de feminitatea pasionala.
Casatoria celor doi dureaza doi ani, timp in care li se naste o fetita botezata Silvia. Momentul botezului nu este, insa, un prilej de fericire. Matilda provoaca discutii contradictorii stresante si Petrini nu poate intelege in acest moment reprosurile lamentabile. Este un moment de cumpana, generat inadins de iesirile necontrolate ale Matildei.
Iubirea lui Victor Petrini pentru Matilda are o dimensiune existentiala, cu profunde implicatii pshianalitice. Sunt sondate adancimi nebanuite ale sentimentului iubirii. Matilda il fascineaza prin combinatia stranie de feminitate cu imprevizibilitatea unui caracter indaratnic. Instinctele contradictorii ale femeii sunt mai curand pentru Petrini o experienta intelectuala decat una erotica. Se lasa fascinat de aceasta relatie, traind sentimente antagoniste, de la euforie la extaz la agresivitate si nervozitate.
Matilda simbolizeaza tipul de existenta pe care o domina puterea financiara(fusese casatorita cu un evreu bogat, caruia i se supuse cu feminitate si respect) sau politica (dupa despartirea de Petrini se casatoreste cu Mircea, om cu functie importanta in partid). De aceea, latura filosofica a lui Petrini, domeniul cultural nu o intereseaza. Pentru ea scrierile lui Victor sau ale lui Petrica Nicolau (fostul sot) sunt “tampenii” periculoase si motiv de suspiciune. De altfel, aceste scrieri vor declansa repercusiunile politice asupra lui Petrini si va fi considerat “dusman al poporului”, arestat de Securitate si condamnat pentru vina imaginara de a fi colaborat cu organizatia clandestina Sumanele negre. De fapt era vorba de un simplu biletel, o gluma colegiala facuta de un prieten din strainatate, in care era scris “astept ordinantele dumneavoastra”.
In timpul detentiei, Matilda il paraseste fara remuscari, casatorindu-se ulterior cu Mircea, promitatorul activist de partid de la judet. Ea se dovedeste a fi o femeie pragmatica, interesata doar de satisfacerea binelui propriu, o fire autoritara incalzita de feminitatea debordanta. Feminitatea ei schimbatoare este enigmatica si puternica in acelasi timp. Matilda se dovedeste a fi un caracter voluntary asemanator cu domana Chiajna, Vidra, Vitora Lipan sau Mara.
Esecul casatoriei Matildei cu Victor Petrini provine din imposibilitatea comunicarii, din incompatibilitatea de caracter, din forta necontrolabila acumulata in relatie de-a lungul ei.
Prin Matilda, Marin Preda a conturat cel mai puternic portret feminin al scrierilor sale, neegalat de niciun alt personaj, o adevarata “zeitate a padurilor”, cum o percepe, caracterizand-o lucid, Petrini, ca amestec de salbaticie si frumusete.

Marchis Raluca

Niciun comentariu: